Denumirea comunei este dată de numele satului Erbiceni, care, având o poziție centrală față de celelalte sate componente, devine reședință de comună. Numele satului, după documentele istorice, rezultă că se trage de la numele boierului Iurghici, pârcălab de Cetatea Albă, care a avut moșie în această parte a Moldovei.
Modernizarea denumirii satului s-a făcut prin paletizarea limbii de la numele Iurghici s-a folosit denumirea cel mai ușor de pronunțat, cum a fost: Irghiceni, Ierghiceni, Ieribiceni, Erghiceni, respectiv Erbiceni în prezent.
Satul Erbiceni este atestat documentar din anul 1436, prin documentul dat la Vaslui în 17 iulie, când voievozii Ilie și Ștefan întăresc moșia boierului Iurghici, conform Documentelor Moldovenești
, vol. I, pag. 458-468, de M. Costăchescu. Satul este mai vechi, deoarece nu putea să se numească Iurgiceni decât abia după 2-3 generații de stăpânitori cu numele de Iurghici.
Pe teritoriul comunei au fost descoperite așezări din PALEOLITIC și MEZOLTIC, cât și din perioada de trecere la EPOCA BRONZULUI și FIERULUI (Atlasul Școlar – Istoria Românilor
, ediția 2002, pag. 1 și 5). În Repertoriul arheologic al județului Iași
, ediția 1984, sunt descrise descoperirile unor piese de silex, materiale ceramice, necropole din perioada secolului al IV-lea și al V-lea cât și două așezări umane din SĂRĂTURI și din MĂNĂSTIRE, aparținând culturii Horodiștea-Erbiceni.
Analizele cu C14 radioactiv, efectuate de către cercetători americani în perioada 1979-1981, au stabilit ca vârsta așezării din FINAT-BAHLUI este de 7850 de ani (+ / – 215 ani), înainte de Hristos. În total pe teritoriul administrativ al comunei au fost atestate 36 de situri istorice. Le puteți vedea apăsând aici.