SUMAR
- I. Prezentarea descriptivă și grafică
- II. Hidrografia
- III. Flora și fauna
- IV. Resursele de subsol
- V. Clima și bioclima
- VI. Istoria
- VII. Populația
- VIII. Principalele instituții
- IX. Rețeaua rutieră
- X. Principalele funcțiuni economice
- XI. Componența nominală
- XII. Principalele organizații, partide, culte religioase
- XIII. Lista cu denumirea înfrățirilor, cooperărilor sau asocierilor încheiate
Erbiceni
-4°C
câțiva nori
Vineri
2/-4°C
Sâmbătă
3/-3°C
Duminică
2/-4°C
I. Prezentarea descriptivă și grafică
Această zonă este cunoscută și recunoscută pentru condițiile bune de cultivare a plantelor, de creștere a animalelor, și de comercializare a lor, chiar și în alte țări. A fost și este un centru agricol de prim rang, dat de calitatea și fertilitatea terenurilor, de priceperea și hărnicia locuitorilor săi.
În Dicționarul Geografic al
României, din anul 1898, se menționează: Boii cei mai frumoși și oile cele mai de rasă sunt producțiunile acestei localități
. Comuna Erbiceni, ca urmare a rezultatelor obținute în anul 1981 în activitatea economico-socială și edilitar gospodărească, a fost distinsă cu DIPLOMA DE ONOARE, acordându-i-se un premiu în bani pentru ocuparea locului IV în întrecerea dintre comunele județului Iași.
Terenurile agricole din comuna ocupă peste 7200 de ha, din care arabil peste 5.280 de ha, pășuni și fânețe 1.870 ha, ape si bălți peste 50 ha.
Realizările economico-sociale ale comunei au la baza activitățile din agricultură desfășurate in cadrul celor 2500 de gospodarii particulare, cat si din domeniul prestărilor de servicii. Acestea din urma sunt reprezentate prin activitățile de comerț ale celor 45 de puncte comerciale, de poștă și telefonie, morărit și presa de ulei, alimentare cu apă potabilă și un centru de colectare a laptelui.
II. Hidrografia
III. Flora și fauna
IV. Resursele de subsol
V. Clima și bioclima
VI. Istoria
Denumirea comunei este dată de numele satului Erbiceni, care, având o poziție centrală față de celelalte sate componente, devine reședință de comună. Numele satului, după documentele istorice, rezultă că se trage de la numele boierului Iurghici, pârcălab de Cetatea Albă, care a avut moșie în această parte a Moldovei.
Modernizarea denumirii satului s-a făcut prin paletizarea limbii de la numele Iurghici s-a folosit denumirea cel mai ușor de pronunțat, cum a fost: Irghiceni, Ierghiceni, Ieribiceni, Erghiceni, respectiv Erbiceni în prezent.
Satul Erbiceni este atestat documentar din anul 1436, prin documentul dat la Vaslui în 17 iulie, când voievozii Ilie și Ștefan întăresc moșia boierului Iurghici, conform Documentelor Moldovenești
, vol. I, pag. 458-468, de M. Costăchescu. Satul este mai vechi, deoarece nu putea să se numească Iurgiceni decât abia după 2-3 generații de stăpânitori cu numele de Iurghici.
Pe teritoriul comunei au fost descoperite așezări din PALEOLITIC și MEZOLTIC, cât și din perioada de trecere la EPOCA BRONZULUI și FIERULUI (Atlasul Școlar – Istoria Românilor
, ediția 2002, pag. 1 și 5). În Repertoriul arheologic al județului Iași
, ediția 1984, sunt descrise descoperirile unor piese de silex, materiale ceramice, necropole din perioada secolului al IV-lea și al V-lea cât și două așezări umane din SĂRĂTURI și din MĂNĂSTIRE, aparținând culturii Horodiștea-Erbiceni.
Analizele cu C14 radioactiv, efectuate de către cercetători americani în perioada 1979-1981, au stabilit ca vârsta așezării din FINAT-BAHLUI este de 7850 de ani (+ / – 215 ani), înainte de Hristos. În total pe teritoriul administrativ al comunei au fost atestate 36 de situri istorice. Le puteți vedea apăsând aici.
VII. Populația
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Erbiceni se ridică la 5.154 de locuitori.